OFILÍ, ofilesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre plante) A se veşteji, a păli; a se îngălbeni. ♢ Tranz. Seceta ofileşte plantele. 2. Fig. (Despre persoane) A-şi pierde culoarea, prospeţimea feţei; a se fana, a se trece; a-şi pierde puterea, vigoarea, a se vlăgui. [Var.: (înv. şi reg.) ovilí vb. IV] – Din rus. ohilet' „a se pipernici“.

OFILÍ vb. v. fana, trece.

OFILÍ vb. a (se) îngălbeni, a păli, a (se) trece, a (se) usca, a (se) veşteji, (astăzi rar) a tânji, (pop.) a (se) gălbeni, (înv.şi reg.) a seca, (reg.) a (se) petrece, a (se) pâhăvi, (prin Mold.) a (se) probăjeni, (prin Mold. şi Transilv.) a (se) probozi, (Mold. şi Bucov.) a (se) ugili. (O plantă care s-a ~.)

ofilí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ofilésc, imperf. 3 sg. ofileá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ofileáscă

A SE OFIL//Í mă ~ésc intranz. 1) (despre plante) A pierde vlaga şi frăgezimea; a se veşteji. 2) fig. (despre persoane) A pierde prospeţimea fizică; a se veşteji. /<rus. ohilĕti

A OFIL//Í ~ésc tranz. A face să se ofilească. /<rus. ohilĕti