OGÓR, ogoare, s.n. Bucată de pământ cultivată sau cultivabilă; ţarină. ♦ Câmp semănat cu acelaşi fel de plante (de obicei cereale); lan. ♦ Teren agricol, proprietate agricolă. ♦ Teren arabil folosit ca păşune timp de un an, pentru a fi mai fertil în anii următori; pârloagă. ♢ Ogor negru = teren arat, grăpat etc., dar nesemănat timp de un an pentru a se reface. Arătură care se face cu mult înainte de lucrările de însămânţare. – Din bg., scr. ugar.

OGÓR s. v. paragină, pârloagă, ţelină.

OGÓR s. 1. câmp, ţarină, (pop. şi poetic) glie, (pop.) răzor, (înv. şi reg.) agru, (reg.) plan, (înv.) sat. (A ieşit pe ~, la arat.) 2. v. arătură. 3. pârloagă, (pop.) moină, (reg.) mejdină, morhoancă, morogan, moruncă, nadaz, năvăloacă, noroi, obleagă, orpie, rât, toloacă. (Pământul arabil temporar nelucrat se numeşte ~.) 4. v. pârloagă. 5. v. lan.

ogór s. n., pl. ogoáre

OGÓR ogoáre n. 1) Teren pregătit special pentru culturi agricole; glie; ţarină. 2) Suprafaţă de pământ semănată cu acelaşi fel de plante agricole; lan. ~ de grâu. 3) Pământ arabil lăsat nelucrat (timp de un an sau doi) pentru a-i spori fertilitatea; pârloagă. ♢ ~ negru teren arat şi grăpat, dar nesemănat, fiind lăsat să se refacă; ţarină. 4) Proprietate agricolă. /<bulg., sb. ugar