OMNIVÓR, -Ă, omnivori, -e, adj., s.m. şi f. (Animal) care se hrăneşte atât cu substanţe vegetale, cât şi cu substanţe animale; (animal) care mănâncă de toate. – Din fr. omnivore.

OMNIVÓR adj. (BIOL.) (rar) pantofag. (Animal ~.)

omnivór adj. m., pl. omnivóri; f. sg. omnivóră, pl. omnivóre

OMNIVÓR ~ă (~i, ~e) şi substantival Care se hrăneşte cu produse de origine vegetală şi animală; în stare să mănânce de toate. /<fr. omnivore

OMNIVÓR, -Ă adj. (Despre animale) Care se hrăneşte cu substanţe vegetale şi animale. [< fr. omnivore, cf. lat. omnis – tot, vorare – a mânca].