OMUŞÓR, (1) omuşori, s.m., (2) omuşoare, s.n. 1. S.m. Omuleţ (1). 2. S.n. Apendice cărnos, mobil şi contractil, situat în cavitatea bucală, în partea posterioară a palatului moale; luetă, uvulă. ♦ (Rar) Mărul lui Adam. – Om + suf. -uşor.

OMUŞÓR s. (ANAT.) luetă, uvulă, (reg.) guşter, împărătuş, limburuş, mosor, ouşor.

omuşór (omuleţ) s. m., pl. omuşóri

omuşór (uvulă) s. n., pl. omuşoáre

OMUŞ//ÓR ~oáre n. (diminutiv de la om) 1) Prelungire musculară posterioară a cerului gurii; uvulă; guşter; împărătuş. 2) rar Nodul gâtului; mărul lui Adam. /om + suf. ~uşor