ONDULÁŢIE, ondulaţii, s.f. Mişcare unduioasă a unei suprafeţe lichide; unduire. ♢ Operaţie de aranjare a părului în bucle; ondulare. ♦ (Concr.) Buclă, cută. – Din fr. ondulation, it. ondulazione.

ONDULÁŢIE s. 1. neregularitate, sinuozitate. (~iile unui teren.) 2. buclă.

onduláţie s. f. (sil. -ţi-e), art. onduláţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. onduláţiei; pl. onduláţii, art. onduláţiile (sil. -ţi-i-)

ONDULÁŢI//E ~i f. 1) v. A ONDULA. 2) (la păr, ţesături etc.) Curbură în formă de val. /<fr. ondulation, it. ondulazione

ONDULÁŢIE s.f. 1. Mişcare lentă, asemănătoare cu aceea a valurilor; ondulare. 2. Buclă, cută. ♦ Totalitatea undelor şi a cutelor rezultate în urma ondulării părului. [Gen. -iei. / var. ondulaţiune s.f. / cf. fr. ondulation, it. ondulazione].