ONOMATOPÉIC, -Ă, onomatopeici, -ce, adj. (Despre cuvinte, fraze, versuri etc.) Cu caracter de onomatopee, format din onomatopee; imitativ, onomatopoetic. [Pr.: -pe-ic] – Din fr. onomatopéique.

ONOMATOPÉIC adj. imitativ. (Cuvânt ~.)

onomatopéic adj. m. (sil. -pe-ic), pl. onomatopéici; f. sg. onomatopéică, pl. onomatopéice

ONOMATOPÉI//C ~că (~ci, ~ce) lingv. Care ţine de onomatopee; propriu onomatopeei; imitativ. [Sil. -pe-ic] /<fr. onomatopéique

ONOMATOPÉIC, -Ă adj. Cu însuşiri de onomatopee; imitativ. [Pron. -pe-ic. / cf. fr. onomatopéique].