OPÉRCUL, opercule, s.n. Fiecare dintre plăcile osoase care acoperă deschiderea branhială la unele specii de peşti. ♦ Căpăcel care astupă gura cochiliei la unii melci. – Din fr. opercule, lat. operculum.

OPÉRCUL s. (ANAT.) (pop.) ureche. (~ la peşti.)

opércul s. n., pl. opércule

OPÉRCUL s.n. Membrană osoasă care acoperă şi protejează branhiile la peşti. ♦ Organ care închide scoica anumitor moluşte. ♦ Strat subţire care închide celulele în care se află larvele albinelor. ♦ (Bot.) Căpăcel cu care se termină capsula la muşchi. [Pl. -le, (s.m.) -li. / < fr. opercule, cf. lat. operculum].