OPORTÚN, -Ă, oportuni, -e, adj. Care se întâmplă, care se face la momentul potrivit; adecvat situaţiei, împrejurărilor; potrivit, indicat, nimerit, favorabil. – Din fr. opportun, lat. opportunus.

Oportun ≠ inoportun, neoportun

OPORTÚN adj., adv. 1. adj. v. nimerit. 2. adj. v. recomandabil. 3. adv. adecvat, indicat, nimerit, potrivit, recomandabil. (Nu mi se pare ~ să ...) 4. v. binevenit.

oportún adj. m., pl. oportúni; f. sg. oportúnă, pl. oportúne

OPORTÚN ~ă (~i, ~e) Care convine locului şi timpului avut în vedere; corespunzător situaţiei; prielnic; favorabil; propice. /<fr. opportun, lat. opportunus

OPORTÚN, -Ă adj. Întâmplat, survenit la timp, la momentul potrivit; nimerit, favorabil. [< fr. opportun, it. opportuno, lat. opportunus].

(oportun, agreat) (proiect bine-venit) adj. m., pl. bine-veniţi; f. bine-venită, pl. bine-venite