OPTATÍV, -Ă, optativi, -e, adj. Care exprimă o dorinţă. ♢ (Gram.) Mod optativ (şi substantivat, n.) = mod al verbului care exprimă acţiunea ca dorită. Propoziţie optativă (şi substantivat, f.) = propoziţie care exprimă o acţiune sau o stare a cărei realizare este dorită. – Din fr. optatif, lat. optativus.

optatív adj. m., pl. optatívi; f. sg. optatívă, pl. optatíve

optatív s. n., pl. optatíve

OPTATÍV ~ă (~i, ~e) Care optează; în stare să exprime o dorinţă. ♢ Mod ~ mod al verbului care exprimă realizarea acţiunii ca fiind dorită. Propoziţie ~ă propoziţie care exprimă o dorinţă. /<fr. optatif, lat. optativus

OPTATÍV, -Ă adj. Care exprimă o dorinţă. ♦ (Gram.) Mod optativ (şi s.n.) = mod care exprimă o acţiune dorită; propoziţie optativă (şi s.f.) = propoziţie care exprimă o acţiune sau o stare a cărei realizare este dorită. [Cf. fr. optatif, lat. optativus].