|
|
orăcăi. 5 rezultate gasite
ORĂCĂÍ, pers. 3 orắcăie, vb. IV. Intranz. (Despre broaşte) A scoate strigătul caracteristic speciei. ♦ (Fam.; despre copiii mici) A plânge, a scânci. [Prez. ind. pers. 3 şi: orăcăieşte] – Orac + suf. -ăi.
ORĂCĂÍ vb. a ocăcăi, (rar) a miorcăi, (reg.) a măcăi, a miorcoti, a răcăni. (Broasca ~.)
orăcăí vb., ind. şi conj. prez. 3 sg. şi pl. orăcăie, imperf. 3 sg. orăcăiá
A ORĂCĂ//Í pers.3 ~iéşte intranz. 1) (de-spre broaşte) A scoate sunete monotone, re-petate şi răsunătoare, caracteristice speciei; a face „orac-orac“. /orac + suf. ~ăi
Baza de date folosita este sub licenţă GPL şi a fost preluată de pe dexonline.ro. Ea poate fi downloadată de aici sau de aici
|
Jocuri
|
