ORDONATÓR, -OÁRE, ordonatori, -oare, s.m. şi f. Conducător al unei instituţii bugetare, centrală sau locală, care are dreptul să dispună de creditele bugetare aprobate prin planul de venituri şi de cheltuieli al instituţiei. – Din fr. ordonnateur.

ordonatór s. m., pl. ordonatóri

ordonatór adj. m., pl. ordonatóri; f. sg. şi pl. ordonatoáre

ORDONAT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. şi f. fin. Persoană care ordonă plata unor cheltuieli. ♢ ~ de credite conducător al unei instituţii care poate dispune de creditele bugetare ale acesteia. /<fr. ordonnateur

ORDONATÓR, -OÁRE s.m. şi f. Cel care are dreptul să dispună de fondurile bugetare aprobate prin planurile de cheltuieli ale unei instituţii. [< fr. ordonnateur].