ORGANIZÁŢIE, organizaţii, s.f. 1. Asociaţie de oameni cu concepţii sau preocupări comune, uniţi conform unui regulament sau unui statut, în vederea depunerii unei activităţi organizate. ♢ Organizaţie de bază = (ieşit din uz) unitate organizatorică fundamentală a Partidului Comunist Român şi a Uniunii Tineretului Comunist, care cuprindea cel puţin trei membri. 2. Mod de organizare, orânduire, aranjare; rânduială, alcătuire. – Din germ. Organisation, fr. organisation, rus. organizaţiĩa.

ORGANIZÁŢIE s. v. structură.

organizáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. organizáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. organizáţiei; pl. organizáţii, art. organizáţiile (sil. -ţi-i-)

ORGANIZÁŢI//E ~i f. Grupare de oameni reuniţi pe baza unui regulament sau a unui statut în vederea desfăşurării unei activităţi în comun. ~ sindicală. [G.-D. organizaţiei; Sil. -ţi-e] /<germ. Organisation, fr. organisation

ORGANIZÁŢIE s.f. 1. Asociaţie, instituţie socială care reuneşte oameni cu preocupări şi uneori cu concepţii comune, constituită pe baza unui regulament, a unui statut etc. în vederea depunerii unei activităţi organizate şi realizării unor scopuri comune. ♢ Organizaţie de bază = (ieşit din uz) unitate organizatorică fundamentală a Partidului Comunist Român sau a Uniunii Tineretului Comunist alcătuită din cel puţin trei membri. 2. Orânduire, organizare, ordine, rânduială. [Gen. -iei, var. organizaţiune s.f. / cf. fr. organisation, rus. organizaţiia, germ. Organisation].

Organizatie cooperatista lucrativa autonoma (mai ales agricola) in Israel.