ORIZONTÁL, -Ă, orizontali, -e, adj. (Despre o dreaptă sau un plan; p. ext. despre direcţia unei mişcări) Care are o poziţie perpendiculară pe verticala unui loc. ♦ (Substantivat, f.) Dreaptă care este într-o astfel de poziţie. – Din fr., germ. horizontal.

orizontál adj. m., pl. orizontáli; f. sg. orizontálă, pl. orizontále

ORIZONTÁL ~ă (~i, ~e) şi adverbial Care este paralel cu orizontul. Linie ~ă. A plana ~. /<germ., fr. horizontal

ORIZONTÁL, -Ă adj., s.f. (Dreaptă, plan) paralel(ă) cu suprafaţa unui lichid în echilibru. [Cf. fr., germ. horizontal].