ORTOPTÉR, ortoptere, s.n. 1. (La pl.) Ordin de insecte cu aripile anterioare pergamentoase, cu cele posterioare late şi membranoase, pliate în sensul lungimii, şi cu picioarele posterioare lungi, adaptate pentru sărit (Orthoptera); (şi la sg.) insectă care face parte din acest ordin. ♦ (Adjectival) Care are însuşirile insectei descrise mai sus. 2. (Aeron.) Ornitopter. – Din fr. orthoptère.

ortoptér s. n. (sil. mf. -pte-), pl. ortoptére

ORTOPTÉR ~e n. 1) la pl. Ordin de insecte cu membrele posterioare mai lungi şi mai bine dezvoltate decât cele anterioare (reprezentanţi: greierul, cosaşul etc.). 2) Insectă din acest ordin. /<fr. orthoptere

ORTOPTÉR s.n. Avion cu aripi drepte. [< fr. orthoptère, cf. gr. orthos – drept, pteron – aripă].