|
|
otoman. 6 rezultate gasite
OTOMÁN, -Ă, otomani, -e s.m. şi f., adj. 1. S.m. şi f. Turc. 2. Adj. Turcesc. – Din lat. othomannus, fr. ottoman, it. ottomano, germ. Ottomane.
OTOMÁN adj. v. turcesc.
OTOMÁN s., adj. v. turc.
otomán (persoană) s. m., adj. m., pl. otománi; f. sg. otománă, g.-d. art. otománei, pl. otománe
OTOMÁN1 ~ă (~i, ~e) ist. Care făcea parte din populaţia de bază a statului feudal turc sau era originar de acolo; osman. /<lat. othomannus, fr. ottoman, it. ottomano
OTOMÁN2 ~ă (~i, ~e) m. şi f. ist. Persoană care face parte din populaţia de bază a statului feudal turc; osman. /<lat. othomannus, fr. ottoman, it. ottomano
Baza de date folosita este sub licenţă GPL şi a fost preluată de pe dexonline.ro. Ea poate fi downloadată de aici sau de aici
|
Jocuri
|
