PÂNDÍ, pândesc, vb. IV. 1. Tranz. şi intranz. A observa, a urmări cu atenţie pe ascuns sau dintr-un loc ascuns (cu scopul de a prinde, de a ataca, de a afla, de a surprinde etc. pe cineva sau ceva); a spiona, a urmări. ♢ Expr. A pândi cu urechea = a asculta cu atenţie, a trage cu urechea. 2. Tranz. A urmări cu nerăbdare un moment favorabil, a aştepta prilejul de a pune mâna pe ceva, de a acapara, de a răpi. 3. Tranz. A studia sau a urmări gesturile, manifestările şi acţiunile cuiva pentru a-i ghici gândurile, intenţiile. 4. Tranz. şi intranz. A aştepta (cu nerăbdare, cu atenţia încordată). ♢ Expr. (Tranz.; înv. şi reg.) A pândi vreme (cu prilej) = a aştepta ocazia potrivită. – Din sl. ponditi.

PÂNDÍ vb. v. păzi, supraveghea.

PÂNDÍ vb. 1. v. spiona. 2. (prin Ban.) a astăura. (L-a ~ la ieşirea din tură.) *3. a jitări, a pândări. (~ la o pepenărie.) 4. a ameninţa, (fig.) a paşte. (Îl ~ o mare primejdie.)

pândí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pândésc, imperf. 3 sg. pândeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. pândeáscă

A PÂND//Í ~ésc tranz. 1) (despre fiinţe) A urmări pe ascuns (pentru a prinde, a ataca, a ghici gândurile etc.). 2) A aştepta stând ascuns (pentru a captura, a surprinde etc.). 3) (momente, ocazii potrivite) A aştepta cu răbdare. /<sl. ponditi