PĂŞÍ, păşesc, vb. IV. Intranz. 1. A face unul sau mai mulţi paşi, a înainta pas cu pas, a parcurge o distanţă mergând pe jos; a se deplasa, a se duce, a călca, a merge. ♦ (Adesea fig.) A înainta, a avansa. 2. A intra, a pătrunde (într-un spaţiu). ♦ Fig. A se apropia de sau a atinge o anumită vârstă, a intra într-o anumită perioadă de timp. 3. A ieşi. 4. A trece (cu un singur pas sau cu câţiva paşi) dincolo de ceva; a depăşi. ♢ Tranz. Păşeşte şanţul. – Din pas³.

PĂŞÍ vb. v. abate, călca, contraveni, în-calca, nesocoti, viola.

PĂŞÍ vb. 1. a călca, (înv. şi reg.) a păsa. (A ~ în vârful picioarelor.) 2. v. apuca. 3. v. merge. 4. v. intra.

PAŞI s. pl. (ENTOM.) cotari (pl.). (~ii sânt larvele unor fluturi.)

păşí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. păşésc, imperf. 3 sg. păşeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. păşeáscă

A PĂŞ//Í ~ésc 1. intranz. 1) A face unul sau mai mulţi paşi. 2) A parcurge o distanţă (cu pasul); a călca. 3) fig. A se deplasa înainte (în spaţiu şi în timp); a înainta; a avansa. 4) A trece făcând un pas. ~ peste pârâu. 2. tranz. A trece cu pasul; a călca. ~ groapa. /Din pas