PĂCĂLÍ, păcălesc, vb. IV. Tranz. A induce pe cineva în eroare, printr-o viclenie sau printr-o minciună, pentru a trage un folos sau pentru a se amuza; a înşela, a amăgi, a trage pe sfoară. ♦ Refl. A-şi greşi socotelile; a aprecia greşit, a se înşela. – Et. nec.

PĂCĂLÍ vb. v. înşela.

păcălí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. păcălésc, imperf. 3 sg. păcăleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. păcăleáscă

A PĂCĂL//Í ~ésc tranz. A face să se păcălească (recurgând la diverse mijloace necinstite); a amăgi; a înşela; a minţi. /Orig. nec.

A SE PĂCĂL//Í mă ~ésc intranz. A lua un neadevăr drept adevăr; a cădea în eroare; a se înşela; a se amăgi. /Orig. nec.