PĂSTRÁRE s.f. Acţiunea de a păstra şi rezultatul ei. ♢ Loc. adv. La (sau în) (bună) păstrare = a) la loc sigur; b) (fam.) închis; la închisoare. – V. păstra.

PĂSTRÁRE s. 1. conservare, menţinere, ţinere. (~ în bună stare a ceva.) 2. v. conservare. 3. v. reţinere. 4. v. perpetuare. 5. v. oprire.

păstráre s. f., g.-d. art. păstrării

PĂSTR//ÁRE ~ări f. v. A PĂSTRA şi A SE PĂSTRA. ♢ La ~ a) la loc sigur; b) la închisoare. /v. a (se) păstra

păstrare în condi ii de siguran ă