PARACLISÉR, paracliseri, s.m. Persoană însărcinată cu paza unei biserici, îndeplinind şi unele servicii la oficierea cultului; ţârcovnic. – Paraclis + suf. -er.

PARACLISÉR s. (BIS.) 1. ţârcovnic, (reg.) clisiarh, clisier, crâsnic, pălămar, (Transilv.) făt, (Transilv. şi Bucov.) sfăt. (~ul se ocupă de îngrijirea unei biserici.) 2. v. dascăl.

paraclisér s. m. (sil. -cli-), pl. paracliséri

PARACLISÉR ~i m. Persoană care îngrijeşte o biserică, îndeplinind şi anumite servicii la oficializarea cultului religios; ţârcovnic. /paraclis + suf. ~er