PARADÍS, paradisuri, s.n. Grădina raiului în care, potrivit credinţelor religioase, au trăit Adam şi Eva până la păcatul originar şi în care ajung după moarte sufletele oamenilor fără păcate; rai¹; eden. ♢ Loc. adj. De paradis = splendid, minunat. ♦ (Adesea fig.) Loc plăcut, minunat, splendid; privelişte încântătoare; ceea ce desfată privirea sau sufletul; fericire supremă. – Din fr. paradis, germ. Paradies.

Paradis ≠ gheenă, iad, infern, tartar

PARADÍS s. v. rai.

paradís s. n., pl. paradísuri

PARADÍS ~uri n. 1) rel. Loc al fericirii supreme, unde se crede că ajung după moarte sufletele celor evlavioşi; rai; eden. 2) fig. Loc care încântă şi desfată privirea şi sufletul; rai; eden. 3) Stare de fericire absolută; rai; eden. ♢ Pasărea ~ului pasăre exotică cu penaj multicolor. /<fr. paradis, germ. Paradies

PARADÍS s.n. Rai. ♦ Pasărea-paradisului = pasăre exotică cu pene foarte frumoase. [Pl. -suri, -se. / cf. fr. paradis, it. paradiso, lat. paradisus – grădină].