PARALIZÍE, paralizii, s.f. (Med.) Boală care se manifestă prin pierderea totală sau parţială a posibilităţii de mişcare şi a sensibilităţii corpului sau a unei părţi a lui; dambla. ♦ Paralizie infantilă = poliomielită. – Din fr. paralysie.

PARALIZÍE s. (MED.) 1. (pop.) dambla, poceală, (înv. şi reg.) slăbănogeală, slăbănogie, (Transilv.) gută, (înv.) paralizaţie, slăbănogire. 2. paralizie infantilă v. poliomielită.

paralizíe s. f., art. paralizía, g.-d. art. paralizíei; pl. paralizíi, art. paralizíile

PARALÍZI//E ~i f. Stare patologică provocată de anumite leziuni ale sistemului nervos şi manifestată prin incapacitatea de a face mişcări voluntare. /<fr. paralysie

PARALIZÍE s.f. Pierdere totală sau parţială a mobilităţii şi a sensibilităţii corpului, cauzată de obicei de leziuni pe creier sau în măduva spinării. [Gen. -iei. / < fr. paralysie, cf. lat., gr. paralysis < para – în lungul, lysis – dizolvare].