PARAPÉT, parapete, s.n. 1. Perete (de înălţime mică) din piatră, lemn, metal etc. care serveşte la delimitarea teraselor, a podurilor, a marginilor unei şosele etc. ♦ Prelungire a bordurilor unei nave, deasupra punţii superioare, având rolul de a proteja oamenii, instalaţiile şi obiectele de pe punte contra valurilor. ♦ Obstacol aşezat la capătul unei linii ferate pentru ca trenul să nu mai poată înainta. 2. Întăritură de pământ sau de zid la redute şi la tranşee, pentru protejarea luptătorilor. – Din it. parapetto, fr. parapet, germ. Parapett.

PARAPÉT s. v. balustradă.

parapét s. n., pl. parapéte

PARAPÉT ~e n. 1) Element de construcţie în formă de îngrăditură joasă, destinat să mărginească ceva (o terasă, o scară, o şosea etc.); balustradă. 2) mil. Întăritură de pământ din faţa unei redute sau a unei tranşee, cu destinaţia de a proteja combatanţii de focul inamicului. /<fr. parapet, germ. Parapett

PARAPÉT s.n. 1. Perete scund (pentru sprijinire) ridicat la marginea unei punţi, a unui pod etc. pentru a împiedica căderea lucrurilor, a oamenilor etc. ♦ Flancurile vasului deasupra punţii. 2. Întăritură (de pamânt, de zid) care protejează pe apărătorii unei fortificaţii. [Pl. -te, -turi. / cf. fr. parapet, germ. Parapett, it. parapetto – păzeşte pieptul].