PARFÚM, parfumuri, s.n. 1. (Adesea fig.) Miros plăcut; mireasmă. ♦ Miros îmbietor, apetisant, răspândit de unele alimente. 2. Produs (lichid) cu miros plăcut, obţinut prin amestecarea unor substanţe aromatice (vegetale) sau pe cale sintetică; p. ext. produsul împreună cu ambalajul lui; (la pl.) feluri, sorturi din astfel de produse. 3. Fig. Notă caracteristică, atmosferă specifică. [Var.: (înv.) profúm s.n.] – Din fr. parfum.

Parfum ≠ miasmă

PARFÚM s. v. mireasmă.

PARFÚM s. v. petunie.

parfúm s. n., pl. parfúmuri

PARFÚM ~uri n. 1) Miros plăcut, pătrunzător; mireasmă; aromă. 2) Produs (lichid) plăcut mirositor, preparat din substanţe aromatice. 3) fig. Nuanţă deosebită, specifică. ~ul operelor scriitorilor contemporani. /<fr. parfum, germ. Parfum

PARFÚM s.n. 1. Miros plăcut; mireasmă (de flori, de substanţe etc.); aromă. 2. Preparat industrial cu miros plăcut, obţinut prin amestecarea unor substanţe extrase din flori sau pe cale sintetică. [Pl. -muri. / cf. fr. parfum].