PARFUMÁ, parfumez, vb. I. 1. Tranz. şi refl. A (se) stropi cu parfum (2); a(-şi) da cu parfum. 2. Tranz. A umple cu o mireasmă plăcută; a înmiresma. [Var.: (înv.) profumá vb. I] – Din fr. parfumer.

PARFUMÁ vb. v. înmiresma.

parfumá vb., ind. prez. 1 sg. parfuméz, 3 sg. şi pl. parfumeáză

A PARFUM//Á ~éz tranz. 1) (persoane sau lucruri) A da cu parfum. 2) (spaţii) A umple cu parfum, cu mireasmă; a îmbălsăma; a înmiresma. /<fr. parfumer

PARFUMÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) stropi cu parfum. 2. tr. A înmiresma. [< fr. parfumer].