PARIETÁL, -Ă, parietali, -e, adj., s.f. 1. Adj. Care se referă la peretele unei cavităţi a organismului, care aparţine acestui perete. Pleură parietală ♢ Os parietal (şi substantivat, n.) = fiecare dintre oasele pereche, simetrice, care formează partea de mijloc a bolţii cutiei craniene. 2. Adj. (Rar) Care ţine de perete, care se execută pe pereţi; mural. 3. S.f. (La pl.) Ordin de plante erbacee şi lemnoase cu înveliş floral dublu şi cu ovulele dispuse pe pereţii ovarului; (şi la sg.) plantă din acest ordin. [Pr.: -ri-e-] – Din fr. pariétal.

PARIETÁL s. (ANAT.) (înv. şi reg.) scăfârlie.

parietál adj. m. (sil. -ri-e-), pl. parietáli; f. sg. parietálă, pl. parietále

parietál (anat.) s. n., pl. parietále

PARIETÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care ţine de peretele unei cavităţi a organismului. ♢ Os ~ fiecare dintre cele două oase plate constituind partea de mijloc şi superioară a craniului. 2) (despre picturi) Care se păstrează din trecut pe pereţii peşterilor sau pe stânci; rupestru. [Sil. -ri-e-] /<fr. pariétal

PARIETÁL, -Ă adj. (Anat.) Referitor la peretele unei cavităţi. ♦ Os parietal (şi s.n.) = fiecare dintre cele două oase care formează părţile laterale ale cutiei craniene, fiind situate între osul frontal şi osul occipital. ♦ Pictură parietală = pictură rupestră. // s.f.pl. Grup de plante dicotiledonate cu ovulele fixate de peretele carpelelor în perechi simetrice. [Pron. -ri-e-. / < fr. pariétal(es), cf. lat. paries – perete].