PARÍU, pariuri, s.n. 1. Convenţie prin care fiecare dintre persoanele care susţin lucruri contrare într-o dispută se obligă să ofere o compensaţie materială celui care se va dovedi că are dreptate; rămăşag, prinsoare. 2. Joc de noroc, în special la cursele de cai, constând dintr-o miză care dă dreptul participantului câştigător la o cotă din totalul sumelor mizate de cei care au pierdut. – Din fr. pari.

PARÍU s. prinsoare, rămăşag, (înv. şi pop.) rămas, (reg.) rămaş, rămăşeală, rămăşiţă. (A face ~ cu cineva.)

paríu s. n., art. paríul; pl. paríuri

PARÍU ~ri n. Înţelegere între două sau mai multe persoane, care susţin lucruri contrare, ce-l obligă pe cel care nu va avea dreptate să dea o compensaţie materială (de obicei bănească) celuilalt; rămăşag; prinsoare. /<fr. pari

PARÍU s.n. Rămăşag, prinsoare. ♦ Joc de noroc la cursele de cai, constând dintr-o miză care dă participantului dreptul la o cotă din totalul câştigurilor. [Pron. -riu, pl. -uri. / < fr. pari].