PẤRTIE pârtii s.f. 1. Cărare sau drum făcut prin zăpadă. ♢ (Sport) Culoar amenajat şi marcat, prin zăpadă, în vederea practicării unor sporturi de iarnă. (bob, schi etc.). 2. (Pop.) Drum deschis prin semănături, printr-un desiş de pădure etc.; cărare. [Var.: pârte s.f.] – Din sl. prŭtŭ, scr. prt, prtina.

PÂRTIE s. v. cărare, potecă.

pârtie s. f. (sil. -ti-e), art. pârtia (sil. -ti-a), g.-d. art. pârtiei; pl. pârtii, art. pârtiile (sil. -ti-i-)

PÂRTI//E ~i f. 1) Cărare făcută în zăpadă (prin bătătorire). 2) Fâşie de teren special amenajată prin zăpadă pentru practicarea unor probe sportive de iarnă. [G.-D. pârtiei; Sil. -ti-e] /<sl. prutu, sb. prt, prtina

partíe, partíi, s.f. (reg.) 1. echipă de muncitori sau grup constituit de oameni. 2. căsătorie.