PÉŞTERĂ, peşteri, s.f. Cavitate, scobitură naturală subterană adâncă şi mare, formată prin dizolvarea unor roci solubile de către apele de infiltraţie; grotă, cavernă. ♦ P. ext. Vizuină, bârlog. – Din sl. peštera.

PÉŞTERĂ s. (GEOGR.) cavernă, grotă, (reg.) ocnă, scorbură, (înv.) speluncă. (O ~ cu stalactite.)

péşteră s. f., g.-d. art. péşterii; pl. péşteri

PÉŞTER//Ă ~i f. Cavitate subterană naturală de dimensiuni mari, cu ieşire la suprafaţă; cavernă; grotă. /<sl. peštera