PEDÁNT, -Ă, pedanţi, -te, adj., s.m. şi f. 1. Adj. (Despre oameni şi manifestările lor) Cu pretenţii de erudiţie şi de competenţă deosebită; meticulos; minuţios peste măsură; pedantic, pedantesc. 2. S.m. şi f. Persoană care face mereu paradă de erudiţia sa şi care supără prin minuţiozitate exagerată în lucruri neînsemnate; persoană deosebit de meticuloasă. – Din fr. pédant, germ. Pedant.

PEDÁNT adj. meticulos, scrupulos, tipicar, (înv.) pedantic, (rar fam.) tabietliu. (Om ~ .)

pedánt adj. m., s. m., pl. pedánţi; f. sg. pedántă, pl. pedánte

PEDÁN//T ~tă (~ţi, ~te) şi substantival 1) (despre persoane) Care manifestă un spirit exagerat de disciplină şi punctualitate (mai ales în lucruri neînsemnate); caracterizat prin meticulozitate deosebită. 2) Care are pretenţii de erudiţie şi de superioritate; doctoral. /<fr. pédant, germ. Pedant

PEDÁNT, -Ă adj., s.m. şi f. (Cel) care are pretenţii neîntemeiate de erudit; meticulos, chiţibuşar, formalist. [< fr. pédant].