PELÁGRĂ, pelagre, s.f. Boală provocată de lipsa din alimentaţie a unor vitamine şi proteine, care se manifestă prin inflamaţia pielii, plăgi pe corp, tulburări gastrice şi nervoase etc. – Din fr. pellagre.

PELÁGRĂ s. (MED.) (pop.) roşeaţă, vătămătură, pecingine rea, (reg.) jupuială, leprică, pârleală, (prin Maram.) bubă.

pelágră s. f. (sil. -gră), g.-d. art. pelágrei; pl. pelágre

PELÁGRĂ f. Boală cauzată de insuficienţa în alimentaţie a unor vitamine şi manifestată prin tulburări digestive, nervoase şi prin lezarea pielii şi a mucoaselor. /<fr. pellagre

PELÁGRĂ s.f. Boală provocată de o alimentaţie insuficientă şi lipsită de vitamine, care se manifestă prin inflamarea pielii, plăgi pe corp, vomitări, diaree şi tulburări psihice. [< fr. pellagre, cf. lat. pellis – piele, gr. agra – apucare].