PENDÚL, pendule, s.n. 1. Corp solid care poate oscila în jurul unui punct fix sau al unei axe fixe când este scos din poziţia de echilibru stabil; p. ext. dispozitiv sau piesă a unui mecanism a căror oscilaţie reglează mişcările unei maşini sau ale unui instrument. 2. Ceas de perete a cărui mişcare este reglată de un pendul (1). [Var.: pendúlă s.f.] – Din fr. pendule, lat. pendulus.

PENDÚL s. pendul compus = pendul fizic; pendul fizic v. pendul compus; pendul matematic = pendul simplu; pendul simplu v. pendul ma-tematic.

pendúl (dispozitiv care oscilează) s. n., pl. pendúle

PENDÚL ~e n. 1) Corp solid suspendat care, sub acţiunea unei forţe, poate oscila în jurul unui punct sau al unei axe fixate. 2) Dispozitiv care, oscilând, reglează funcţionarea unui mecanism. /<fr. pendule, lat. pendulus

PENDÚL s.n. 1. Corp solid, greu, care poate oscila în jurul unui punct fix sau al unei axe fixe când este scos din poziţia sa de echilibru stabil; (p. ext.) dispozitiv sau piesă a unui mecanism care prin oscilaţie reglează mişcările unei maşini sau ale unui instrument. 2. Tip de corp de iluminat suspendat printr-o tijă. 3. Pendulă. [Pl. -le, -luri. / < fr. pendule, cf. lat. pendulus].