PERCEPTÓR, perceptori, s.m. (În trecut) Funcţionar însărcinat cu încasarea impozitelor şi a taxelor oficiale; agent de percepţie. [Acc. şi: percéptor] – Din lat. perceptor, fr. percepteur.

PERCEPTÓR s. (FIN.) agent de percepţie, (înv.) birar, colgiu, dăbilar, dăjdiar, strângător. (~ strângea impozitele.)

perceptór (fin.) s. m., pl. perceptóri

PERCEPTÓR ~i m. înv. Funcţionar însărcinat cu încasarea impozitelor şi a taxelor oficiale. /<lat. perceptor, fr. percepteur

PERCEPTÓR s.m. (În trecut) Funcţionar al fiscului care încasa impozitele. // adj. Care percepe. ♢ Organ perceptor = organ de percepere. [< fr. percepteur].