PERCHEZÍŢIE, percheziţii, s.f. Cercetare făcută de către organele de urmărire penală sau de procuror asupra unei persoane (bănuite de o infracţiune) sau în locuinţa acestuia, pentru găsirea şi ridicarea probelor materiale ale infracţiunii sau pentru descoperirea infractorului. ♦ P. gener. Scotocire. [Var.: perchizíţie, (înv.) perchiziţiúne s.f.] – Din fr. perquisition.

perchezíţie s. f. (sil. -ţi-e), art. perchezíţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. perchezíţiei; pl. perchezíţii, art. perchezíţiile (sil. -ţi-i-)

PERCHEZÍŢI//E ~i f. Cercetare a unei încăperi, a unei persoane suspectate sau a domiciliului acesteia de reprezentanţii organelor în drept în scopul descoperirii corpurilor delicte sau a altor probe materiale. [G.-D. percheziţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. perquisition, lat. perquisitio, ~onis

PERCHEZÍŢIE s.f. Cercetare făcută la un ordin al organelor puterii de stat asupra unei persoane bănuite de o infracţiune sau la domiciliul acesteia. ♦ (p. ext.) Cercetare amănunţită, scotocire. [Gen. -iei, var. percheziţiune, perchiziţie s.f. / < fr. perquisition, cf. lat. perquisitio – cercetare].