PERCUTÁ, percutez, vb. I. Tranz. 1. A izbi capsa unui cartuş, a unui focos etc. cu percutorul pentru a provoca aprinderea încărcăturii. 2. A examina un bolnav prin percuţie. – Din fr. percuter.

PERCUTÁ vb. (MED.) (pop.) a ciocăni. (A ~ un pacient.)

percutá vb., ind. prez. 1 sg. percutéz, 3 sg. şi pl. percuteáză

A PERCUT//Á ~éz tranz. 1) med. (bolnavi sau regiuni ale corpului) A lovi uşor şi repetat cu degetele pentru a determina o afecţiune internă pe baza sunetului produs. 2) (capsa sau focosul unei încărcături explozive) A lovi cu percutorul pentru a provoca aprinderea explozibilului. /<fr. percuter

PERCUTÁ vb. I. tr. 1. A lovi capsa unui cartuş cu percutorul. 2. (Med.) A lovi (încet, repetat) cu degetul o parte a corpului pentru a o examina. [< fr. percuter, cf. lat. percutere].