PERIOÁDĂ, perioade, s.f. 1. Interval de timp în cursul căruia se desfăşoară un fenomen sau se petrece un eveniment. ♦ Subdiviziune a timpului geologic mai mică decât era. ♦ (Fiz.) Perioadă de înjumătăţire = interval de timp în care se descompune jumătate dintr-o cantitate de element radioactiv. (Chim.) Perioadă de inducţie = interval de timp necesar pentru ca o reacţie să înceapă să se desfăşoare cu viteza corespunzătoare condiţiilor respective. 2. Interval de timp care se scurge între cele două momente în care se reproduce un fenomen astronomic; interval de timp după care un astru, în mişcarea sa, se află în aceeaşi situaţie relativă faţă de un anumit reper. 3. (Fiz.) Interval de timp după care se repetă un fenomen, reproducându-se consecutiv valorile unei mărimi caracteristice acelui fenomen. 4. (Mat.) Intervalul creşterii minime a variabilei independente, după care se reproduc, în aceeaşi ordine, aceleaşi valori ale unor mărimi. ♦ Mulţimea numerelor de o cifră care se repetă infinit într-o fracţie zecimală. 5. Fiecare dintre cele şapte rânduri în care sunt aranjate elementele chimice din tabloul periodic al lui Mendeleev. 6. Interval de timp dintre două accese ale unei boli. ♦ (Pop.) Menstruaţie. 7. Frază amplă, cu caracter unitar şi armonios, datorat în special simetriei structurii ei. 8. Parte unitară dintr-o compoziţie muzicală, formată din mai multe fraze. [Pr.: -ri-oa-. Var.: (rar) periód s.n.] – Din lat. periodus, ngr. períodos, fr. période.

PERIOÁDĂ s. 1. epocă, interval, răgaz, răstimp, spaţiu, timp, vreme, (pop.) răspas, soroc, (înv. şi reg.) seamă, (înv.) zăstimp, (grecism înv.) protesmie. (În acea ~ agitată ...) 2. v. eră. 3. v. ani. 4. v. răstimp. 5. v. durată. 6. v. termen. 7. (FIZ.) perioadă de înjumătăţire v. timp de înjumătăţire.

perioádă s. f. (sil. -ri-oa-), g.-d. art. perioádei; pl. perioáde

PERIOÁD//Ă¹ ~e f. 1) Diviziune de timp caracterizată prin anumite evenimente; epocă. 2) Interval de timp în decursul căruia se desfăşoară un anumit proces; fază; stadiu. 3) fiz. Interval de timp după care se repetă un fenomen. [G.-D. perioadei; Sil. -ri-oa-] /<lat. periodus, ngr. periodos, fr. période

PERIOÁD//Ă² ~e f. 1) gram. Construcţie constând din câteva unităţi sintactice, care formează un tot armonios. 2) geol. Subdiviziune a unei ere geologice. 3) muz. Parte unitară dintr-o compoziţie muzicală constând din mai multe fraze. [G.-D. perioadei; Sil. -ri-oa-] /<lat. periodus, ngr. periodos, fr. période

PERIOÁD//Ă³ ~e f. chim. Rând din tabelul periodic al elementelor. [G.-D. perioadei; Sil. -ri-oa-] /<lat. periodus, ngr. periodos, fr. période

PERIOÁDĂ s.f. 1. Interval de timp în cursul căruia se desfăşoară anumite fenomene sau evenimente; fază, epocă. ♦ Interval de timp în care se efectuează o operaţie sau în care se produce un fenomen dintr-un ciclu şi care se repetă la fiecare ciclu. ♦ Subdiviziune cronologică de al doilea ordin a timpurilor geologice. 2. Frază amplă şi complexă sau reunire de mai multe fraze care formează un ansamblu armonios şi unitar. 3. Frază muzicală compusă în aşa fel încât totalitatea părţilor ei să prezinte un sens anumit. 4. (Chim.) Şir orizontal în tabloul periodic al elementelor. 5. (Mat.) Cel mai mic număr adăugat argumentului unei funcţii numerice care nu schimbă valoarea funcţiei. ♦ Grup de cifre care se repetă indefinit într-o fracţie zecimală. [Pron. -ri-oa-, var. period s.n. / cf. fr. période, lat. periodus, gr. periodos – circuit < peri – împrejur, hodos – cale].