PERSEVERÉNŢĂ, perseverenţe, s.f. Acţiunea de a persevera; însuşirea de a fi perseverent; stăruinţă, statornicie în muncă, în convingeri, în atitudini etc.; tenacitate. [Var.: (înv.) perseverínţă s.f.] – Din fr. persévérance, lat. perseverantia.

PERSEVERÉNŢĂ s. 1. v. stăruinţă. 2. răbdare, stăruinţă, tenacitate. (Dovedeşte multă ~ în acţiunile sale.) 3. asiduitate, insistenţă, râvnă, sforţare, silinţă, sârguinţă, stăruinţă, strădanie, străduinţă, zel, (pop.) osârdie. (~ lui s-a dovedit fructuoasă.) 4. v. tenacitate.

perseverénţă s. f., g.-d. art. perseverénţei; pl. perseverénţe

PERSEVERÉNŢ//Ă ~e f. Caracter perseverent; tenacitate; insistentă; stăruinţă. [G.-D. perseverenţei] /<fr. persévérance, lat. perseverantia

PERSEVERÉNŢĂ s.f. Stăruinţă; neclintire; tenacitate; perseverare. [Var. perseveranţă, perseverinţă s.f. / cf. fr. persévérance, lat. perseverantia].