PETÚNIE, petunii, s.f. Plantă erbacee decorativă din familia solanaceelor, cu tulpina înaltă şi cu flori mari, diferit colorate şi plăcut mirositoare, care au corola în forma de pâlnie (Petunia hybrida). – Din fr. pétunia.

PETÚNIE s. (BOT.; Petunia hybrida) (reg.) leicuţă, parfum, tolceruţ, vinete (pl.), bună-dimineaţa.

petúnie s. f. (sil.-ni-e),art. petúnia (sil.-ni-a), g.-d. art. petúniei; pl. petúnii, art. petúniile (sil. -ni-i-)

PETÚNI//E ~i f. 1) Plantă erbacee decorativă cultivată pentru florile ei mari, în formă de pâlnie, divers colorate şi plăcut mirositoare. 2) Floare a acestei plante. [G.-D. petuniei] /<fr. pétunia

PETÚNIE s.f. Plantă erbacee cu flori mici, albe sau violete, şi cu miros plăcut, cultivată ca plantă decorativă. [Gen. -iei. / < fr. pétunia, cf. lat. petunia].