PIŢIGÓI, piţigoi, s.m. Pasăre mică şi vioaie, cu pene negre pe piept, albastru-verzui şi cenuşii pe spate, galbene pe pântece; piţiguş (Parus major). ♦ Epitet dat copiilor. – Et. nec.

PIŢIGÓI s. (ORNIT.) 1. (Parus major) (rar) piţ, (pop.) piţiguş, simţivară, (reg.) domnişor, piţigaie, piţigan, piţiîmpărătuş, ţiclete, ţiglău, ţiglean, pasărea-plugului, regele-păsărilor, (Ban.) sucitoare. 2. piţigoi-codat (Aegithalos caudatus caudatus) = (reg.) ţârţâr, piţigoi-de-cârd, piţigoi-de-stol, piţigoi-întunecat, piţigoi-roşietic, piţigoi-roşu, piţigoi-rusesc.

piţigói s. m., pl. piţigói, art. piţigóii

PIŢIGÓI ~ m. Pasăre sedentară de talie mică, cu cioc scurt, conic, şi cu penaj divers colorat. /Orig. nec.