PICĂŢEÁ, -ÍCĂ, picăţele, s.f. 1. (La pl.) Desen format din puncte sau din suprafeţe geometrice de dimensiuni mici, repetate simetric pe o ţesătură de altă culoare; (şi la sg.) fiecare dintre aceste elemente ale desenului. ♦ Expr. (Fam. sau glumeţ) (Nostim şi) cu picăţele = (despre oameni) plin de haz; atrăgător, picant. 2. (Pop.) Picătură (1) mică dintr-un lichid, dintr-o materie topită (şi nesolidificată) etc. – Picat² + suf. -ea, -ică.

PICĂŢEÁ s. bobiţă, (pop.) puchiţea, pui, (reg.) brobinţă. (~ pe un material textil.)

picăţeá/picăţícă s. f., pl. picăţéle

picăţeá/picăţícă s. f., pl. picăţéle

PICĂŢ//EÁ ~éle f. mai ales la pl. Punct sau altă figură mică imprimată (simetric) pe suprafaţa unei ţesături de altă culoare. ♢ Nostim şi cu ~ele plin de haz; cu umor. [Var. picăţică] /picat + suf. ~ea