PIEDICÚŢĂ, piedicuţe, s.f. Plantă erbacee cu tulpina lungă şi târâtoare, cu frunzele mici şi dese, cu inflorescenţa în formă de spic (Lycopodium clavatum). – Piedică + suf. -uţă.

PIEDICÚŢĂ s. (BOT.; Lycopodium clavatum) (pop.) brădişor, (reg.) bunceag, bunget, cornăţel, cornişor, piedică, barba-ursului, brânca-ursului, brâul-vântului, brâuşorul-vântului, crucea-pămân-tului, iarba-ursului, laba-lupului, laba-ursului, muşchi-de-pământ, părul-porcului, talpa-ursului.

piedicúţă s. f., g.-d. art. piedicúţei; pl. piedicúţe