PIEÍRE s.f. Acţiunea de a pieri şi rezultatul ei. 1. Moarte (violentă, năprasnică); ucidere, omor. ♦ (În limbajul bisericesc) Pierdere a vieţii veşnice ca urmare a degradării morale şi a căderii în păcat. ♦ (Înv. şi reg.) Pericol, primejdie de moarte; p. ext. necaz, supărare. 2. Distrugere, nimicire; dispariţie; decădere, ruinare. ♦ Încetare, anulare, suprimare. [Var.: (reg.) pieríre s.f.] – V. pieri.

PIEÍRE s. 1. v. dispariţie. 2. v. moarte.

pieíre s. f., g.-d. art. pieírii

PIEÍR//E ~i f. 1) v. A PIERI. 2) Încetare din viaţă; moarte; pierzanie. 3) Primejdie de moarte. 4) Nimicire totală; distrugere completă. [G.-D. pieirii] /v. a pieri