PIERDÚT, -Ă, pierduţi, -te adj. 1. (Despre obiecte, bunuri) Care nu se mai află în posesiunea proprietarului, care nu mai este la locul lui obişnuit, despre care nu se ştie unde se află. ♦ Care nu mai există, care a dispărut. 2. (Despre oameni) Care a plecat din locul unde era şi căruia nu i se mai ştie de urmă; rătăcit. ♦ Care nu mai trăieşte în preajma cuiva, s-a depărtat de cineva; care nu se mai află în viaţă; mort. 3. Care abia se vede dintre alte obiecte, care nu apare clar din cauza depărtării; şters, estompat. ♦ (Despre culori) Pal, şters. ♦ (Despre sunete) Cu intensitate scăzută, slăbit din cauza depărtării; stins. 4. Absorbit de o activitate, de o problemă; copleşit de gânduri sau de sentimente, stăpânit de o emoţie puternică; p. ext. desperat. ♦ (Despre ochi, privire) Aţintit în gol, rătăcit. 5. (Despre oameni) Aflat într-o situaţie foarte grea, în primejdie de moarte, expus distrugerii (fizice sau morale). ♦ (Despre femei) Care a decăzut din punct de vedere moral; care practică prostituţia. 6. (Despre un interval de timp) Care a trecut pentru cineva în zadar, care a fost petrecut fără folos sau cu prea puţin folos. – V. pierde.

Pierdut ≠ găsit

PIERDÚT adj., s. v. decedat, defunct, dispă-rut, mort, răposat.

PIERDÚT adj. 1. v. răzleţit. 2. v. estompat. 3. apus, dispărut, trecut. (Vremuri ~.) 4. absent. (O pri-vire ~.) 5. v. irosit. 6. ratat, scăpat. (Ocazie ~.)

PIERDÚ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) (despre culori) Care a devenit palid, şters. 2) (despre persoane) Care este copleşit de frământări lăuntrice. 3) (despre persoane) Care se află într-o situaţie foarte grea. ♢ Om ~ om decăzut moral. /v. a (se) pierde