PIFTÍE, piftii, s.f. Mâncare preparată din carne, oase şi cartilaje (de porc), fierte timp îndelungat într-o zeamă (cu usturoi), care, după răcire, se încheagă şi devine gelatinoasă; răcituri. ♢ Expr. (Fam.) A face (pe cineva) piftie = a bate foarte tare (pe cineva). – Din bg. pihtija, ngr. pihti.

PIFTÍE s. v. gel.

PIFTÍE s. răcituri (pl.), (reg.) aituri (pl.), cotoroage (pl.), îngheţătură, piciorong, pistoseli (pl.), răsol, reci (pl.), străgheaţă, (Mold.) plachie, (Olt. şi Ban.) tremurici (pl.). (~ de porc.)

piftíe s. f., art. piftía, g.-d. art. piftíei; pl. piftíi, art. piftíile

PIFTÍ//E ~i f. Fel de mâncare rece, pregătită din carne de pasăre, picioare sau cap de porc ori de vită, fierte timp îndelungat la foc mic într-o zeamă condimentată, care se încheagă după răcire. ♢ A face ~ (pe cineva) a bate foarte tare pe cineva. /<bulg. pihtija, ngr. pihtí