PILÚG, piluge, s.n. (Reg.) Pisălog (1). ♢ Expr. (Fam.) A tunde (pe cineva) pilug = a tunde (pe cineva) până la piele. [Var.: chilúg s.n.] – Cf. p i u ă.

PILÚG s. v. păpădie, picior, proteză.

PILÚG s. 1. v. pisălog. 2. (TEHN.) (reg.) pisălog. (~ la piua de postav.)

pilúg (instrument) s. n., pl. pilúge

PILÚ//G ğe n. reg. Unealtă cu care se pisează în piuliţă. ♢ A tunde ~ a tunde până la piele. /cf. piuă

pilúg¹, pilúgă, adj. (reg.) gol puşcă, sărac.

pilúg², pilúge, s.n. (reg.) 1. pisălog (de la piua de postav). 2. unealtă casnică de pisat; pisălog, pisălău, pisător, nilog. 3. băţ lung, rotund şi gros pentru zdrobit boabele, seminţele în piuă. 4. băţ lung, rotund şi gros cu crestături la un capăt, cu care se bate brânza în putinei. 5. picior, proteză de lemn a unui picior. 6. (fam.; în expr.) a tunde pilug = a tunde până la piele.