PIOŞÉNIE, pioşenii, s.f. (Rar) Pietate. [Pr.: pi-o-] – Pios + suf. -enie.

PIOŞÉNIE s. v. credinţă.

pioşénie s. f. (sil. pi-o-, -ni-e), art. pioşénia, g.-d. art. pioşéniei; pl. pioşénii, art. pioşéniile (sil. -ni-i-)

PIOŞÉNI//E ~i f. 1) Sentiment religios manifestat prin respectarea şi exercitarea conştiencioasă a practicilor bisericeşti; pietate; smerenie; cuvioşenie; evlavie. 2) Atitudine plină de respect şi duioşie (faţă de cineva sau ceva). [Sil. pi-o-] /pios + suf. ~enie