PIROTEHNÍE, (2) pirotehnii, s.f. 1. Tehnica fabricării şi utilizării unor dispozitive, a unor materiale care servesc la aprinderea muniţiilor, a armelor de foc, a unor substanţe explozibile, a artificiilor etc. 2. Fabrică de muniţii. – Din fr. pyrotechnie.

PIROTEHNÍE s. v. pirotehnică.

pirotehníe (tehnică, fabrică) s. f., art. pirotehnía, g.-d. art. pirotehníei; (fabrici) pl. pirotehníi, art. pirotehníile

PIROTEHNÍE f. 1) Ramură a tehnicii care se ocupă cu fabricarea şi utilizarea materialelor explozibile. 2) Tehnica producerii focului de artificii. [G.-D. pirotehniei] /<fr. pyrotechnie

PIROTEHNÍE s.f. 1. Tehnica producerii şi folosirii focului. 2. Tehnica fabricării materialelor explozibile şi inflamabile. 3. Fabrică de muniţii. [Gen. -iei. / < fr. pyrotechnie, cf. gr. pyr – foc, techne – artă, meşteşug].