PIROTÍ, pirotesc, vb. IV. Intranz. 1. A fi copleşit de somn; a moţăi, a dormita, a aţipi. 2. A fi abătut şi fără vlagă; a tânji, a lâncezi (de boală, de bătrâneţe etc.); p. ext. a zăcea, a boli, a gogi. – Et. nec.

PIROTÍ vb. 1. v. aţipi. 2. v. zăcea.

pirotí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pirotésc, imperf. 3 sg. piroteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. piroteáscă

A PIROT//Í ~ésc intranz. 1) A aţipi şi a se trezi repetat, la intervale scurte, şezând sau stând în picioare; a moţăi; a dormita; a somnola; a picoti. 2) (despre persoane) A fi într-o stare de depresie morală sau de moleşeală fizică; a lâncezi; a tânji. 3) (despre fiinţe) A suferi îndelung de o boală; a zace; a gogi; a boli. /Orig. nec.