PISTÍL², pistiluri, s.n. Pastă consistentă de fructe, uscată în formă de foaie groasă; (la pl.) diferite varietăţi de pastă. – Din tc. pestil.

PISTÍL¹, pistiluri, s.n. 1. Organ femel de reproducere a plantelor fanerogame, format din ovar, stil şi stigmat. 2. Piesă de sticlă, de porţelan etc. cu care se sfărâmă, se pulverizează, se amestecă sau se freacă în mojar substanţe chimice sau farmaceutice; pisălog. [Pl. şi: pistile] – Din fr. pistil.

PISTÍL s. (BOT.) gineceu. (~ al unei flori.)

pistíl (organ al plantelor, pastă de fructe) s. n., pl. pistíluri

PISTÍL¹ ~uri n. 1) bot. Organ femel al florii, format din ovar, stil şi stigmat, care serveşte la reproducere; gineceu. 2) Obiect de forma acestui organ al florii, folosit la pisarea substanţelor chimice sau farmaceutice. /<fr. pistil

PISTÍL² ~uri n. 1) Pastă de fructe, uscată în formă de foaie grasă. 2) Varietate de astfel de pastă. /<turc. pestil

PISTÍL s.n. 1. Organ de reproducere femel la plantele fanerogame, format din frunze modificate; gineceu (2). 2. Piesă cilindrică de metal, de porţelan etc., având o umflătură la unul din capete, cu care se zdrobesc substanţele în motor; pisălog. [Pl. -luri, -le. / < fr. pistil].