PISTÓN, pistoane, s.n. 1. Organ de maşină care efectuează o mişcare alternativă de translaţie într-un cilindru în care se găseşte un fluid sub presiune. 2. Instrument muzical de suflat din alamă, asemănător cu trompeta. ♦ Clapă mobilă care închide sau deschide un orificiu la unele instrumente muzicale de suflat. – Din fr. piston.

pistón s. n., pl. pistoáne

PIST//ÓN ~oáne n. tehn. 1) Piesă cilindrică care închide un tub şi care, mişcându-se în interiorul acestuia, contribuie la împingerea sau aspirarea unui fluid (apă, aer, abur etc.). 2) (la unele instrumente de suflat) Piesă mobilă care reglează trecerea aerului într-un orificiu. /<fr. piston, germ. Piston

PISTÓN s.n. 1. Organ de maşină adaptat etanş în interiorul unui cilindru (în care are o mişcare rectilinie alternativă, spaţiul pe care-l închide între el şi cilindru, umplut cu un fluid, variind permanent), care contribuie la transformarea energiei fluidului din cilindru în energie mecanică (la motoare) sau invers (la pompe, compresoare etc.). 2. Instrument muzical de suflat din alamă, asemănător trompetei. ♦ Clapă mobilă care închide sau deschide un orificiu la unele instrumente de suflat. [Pl. -oane. / < fr. piston, cf. lat.t. pistare – a presa].